Poveste de sector.

A fost o dată un băiat zdravăn şi sănătos aşa, pe care îl chema PieTone. Şi el locuia pe tărâmul broaştelor râioase. Era urât acolo şi umed şi un miros de mlaştină clocită domina ţinutul. Aşa că el s-a decis să lupte pentru a evada de pe acest tărâm deloc prolific. Şi a candidat la Primăria sectorului 4. Norocul a fost de partea lui, pentru că mânca multe "bunătăţi" încă de mic, şi a câştigat. Lupta lui a fost încununată cu succes, aşa cum îi stă bine oricărui personaj de poveste. Poveste de adormit copiii. Interesant este ce s-a întâmplat cu acest băiat după ce a obţinut victoria. Pentru că poveştile nu ne spun niciodată ce se întâmplă după finalurile fericite, vom face noi o scurtă incursiune. Băiatul şi-a dat seama că nu deţine puteri magice, deci nu poate îndeplini prea mult din tot ceea ce a promis, aşa că a ticluit un plan, împreună cu al său de încredere sfătuitor.

"-De încredere sfătuitor, au ce să fac oare acum? Oamenii ăştia aşteaptă rezultate şi eu nu-mi permit să vărs sacii de galbeni pentru capriciile lor..."
"-Mărite primar, eu zic să îi fentăm. Hai să facem caleşti din iarbă şi palmeri din luminiţe şi perdele de lumini peste perdele de lumini, să băgăm puţinii bani pe care îi avem în spectacole şi pârtii de noroi. Oamenii sunt naivi. Ei vor să vadă lucruri concrete, de moment şi astfel de lucruri le vom da."
"-Păi şi...numele meu nu apare nicăieri?", zise PieTone cu mustaţa tremurândă de durere.
"-Da' cum să nu apară, mărite Primar. Facem spoturi publicitare şi le plasăm în prime-time pe Antena 3 şi facem proiecţie de lasere pe blocurile de pe Văcăreşti...toate vor avea un singur mesaj inscripţionat: PieTone îţi urează numai bine pentru anul care vine! Facem şi bannere, cu imaginea Măriei Tale caricaturizată. Le urăm "Sărbători fericite!" şi chestii d-astea. Oamenii cad în plasă. Vor fi uluţi de puterea noastră financiară."
"-Păi şi...nu trebuie să cheltui mulţi bani? De unde îi iau?"
"-Apoi...trebuie, cum să nu. Dar îi luăm tot de la oameni. Aici este şpilul. Şi, ca să o luăm pe aia dreaptă, cheltuim cu nemiluita acum cât avem, dup-aia ne dăm la fund, ne luăm sacii cu galbeni şi o luăm la sănătoasa. Că vorba aia, dacă au putut alţii, noi om fi mai fraieri?"
"-Oooo...de încredre sfătuitor, cât mă bucur să pot conta pe sprijinul tău."
Şi PieTone a bătut din palme şi servitorii au apărut. Le-a dat ordin şi toate planurile sale au fost puse în aplicare unul câte unul. Şi efectul a fost cel preconizat. Gemete de satisfacţie răsunau din tot sectorul 4, când oamenii vedeau cum Primarului îi pasă de ei. Şi ochii înlăcrimaţi priveau cu satisfacţie milioanele de luminiţe peste luminiţe peste luminiţe peste luminiţe peste luminiţe aşezate pe bulevard, între Mărăşeşti şi Văcăreşti.
Şi, în tot timpul ăsta, PieTone creştea şi creştea şi se fericea.

Şi-am încălecat pe-o bancă şi am spus povestea toată. Şi-am încălecat trăsura, şi-am dezvăluit minciuna.

** desigur, orice asemănarea cu realitatea (nu) este întâmplătoare.
*** post scris şi în ideea urărilor nesincere şi greţoase, pe care "marile vedete" ni le aruncă precum măcelarii aruncă oase de şoricei câinilor vagabonzi.

Sărbători fericite!

Nu am mai intrat de mult pe aici...La început din lipsă de timp şi mai apoi dintr-un motiv destul de pueril: nu ştiam de unde să reiau firul pe care îl lăsasem de izbelişte. Şi acum am găsit pretextul perfect pentru a reînvia bloguleţul şi pentru a stârpi pânzele de păiajen crescute pe aici: sărbătorile de iarnă. Deşi mă bâzâie subiecte atât de savuroase pe care aş fi putut să le despic aici, mă voi limita la a discuta despre Crăciun. Conştientizez, în fiecare an mai mult, faptul că a devenit doar o sărbătoare comercială, dar asta nu mă împiedică să mă bucur de această perioadă. Şi poate că tot ceea ce facem, facem ca un reflex al imaginilor idilice pe care televiziunea, în special, ni le-a încropit, dar mi se pare legitim, atâta timp cât ne provoacă o reală plăcere.
Înainte să mă duc să mă culcuşesc lângă brad, visând cu ochii deschişi la cadourile pe care Moşu' mi le va aduce sau croindu-mi planuri savuroase pentru anul care se pregăteşte să vină, simt nevoia să-ţi adresez o mică şi sinceră urare: Să fii fericit, indiferent ce presupune acest lucru pentru tine!
Şi imaginea ataşată acestui post reflectă nemulţumirea mea în ceea ce priveşte lipsa zăpezii. Cel puţin din Bucureşti!