Niciodată nu am să înţeleg plăcerea morbidă a oamenilor de a merge la înmormântări. În special a celor mai în vârstă. Ai crede că se tem. Dar nu. Probabil gândesc că nu li se poate întâmpla lor...cel puţin nu prea curând. Sau poate se simt atraşi de fenomen ca insectele de lumina becului. Li se citeşte pe chip o curiozitate flămândă de a şti tot, de a vedea tot. Înmormântarea devine cu atât mai tristă atunci când se desfăşoară în mediul rural. Poţi rămâne uimit de câte ritualuri poate născoci o minte omenească. Ştiai, de pildă, că "nu este bine" să strănuţi la o înmormântare? Şi dacă se întâmplă să se abată acest "blestem" asupra ta, îl contracarezi prin deschiderea unui nasture... Dar ceea ce m-a frapat cel mai tare şi îmi răsună şi acum în urechi a fost fraza: "Vezi, d-aia e mai bine să mori dă tânăr...când ieşti tânăr vine şi mai multă lume la tine". De parcă ar mai conta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu