- Nu i-am zis adevărul.
- Poftim?? Încă nu i-ai spus adevărul? Dar mi-ai promis că de îndată ce te vei întâlni cu el, îi vei mărturisi totul...
- Am promis, dar nu am reuşit să o fac...Tu nu înţelegi...Până să scot vreun cuvânt, mi-a astupat gura cu un sărut şi altul şi altul şi altul...Nu am putut să mai zic nimic.
- Crina...şi până când ai de gând să mai continui aşa?Degeaba plângi acum! Plângi degeaba,nu înţelegi?? Încetează să mai plângi... Nu suport să te văd iarăşi plângând...
- Crezi că mie îmi face plăcere? Dar nu găsesc nicio cale de ieşire...Simt că mă sufoc în labirintul ăsta pe care eu însămi l-am creat. Mă iubeşte...Mă iubeşte mult. Azi mi-a adus margarete. Şi mi-a luat spumă să facem baloane împreună în parc. Şi am râs împreună de un căţeluş care se speria de ele. Şi m-a ţinut strâns de mână toată ziua. Şi mi-a şoptit că sunt frumoasă... Şi atunci...şi atunci îmi venea şi mie să-i şoptesc că îl urăsc...dar m-am oprit la timp. N-avea rost să stric ziua cu un cuvânt.
- Crina... eu nu înţeleg ce se întâmplă cu tine... de fapt, pe zi ce trece te recunosc tot mai puţin. Până de curând te bucura fiecare cuvânt de-al lui...Şi acum? Şi acum ce se întâmplă de fapt?
- Acum...mi-am dat seama că mă iubeşte prea mult. Nu suport bărbaţii care mă iubesc prea mult. Când îmi dau seama de asta, încep eu să-i urăsc.
(*Harnois Yves Photography)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu