Din 4 în 4 ani se numără mizerii.

Se făcea că era o dată un oraş mare,mare...Bucureşti să-l numim. Şi acest oraş mare,mare era împresurat de mizerii în toate cele patru mari colţuri ale sale...Puteai găsi boschetari, cocalari care mestecă seminţe, mirosuri ademenitoare la tot pasul, namile transpirate care emană aburi de alcool în ceafa ta în metrou şi minunăţiile pot continua. Ei bine, şi se făcea că acest minunat oraş intrase în campanie electorală. Acum mizeriile se extindeau. Le puteai găsi pe stâlpi, pe pliante, pe brichete, în ziare, la televizor...Ce să mai? Pe unde te duceai, dădeai de mizerii împachetate în staniol şi cu fundiţă roşie/verde/galbenă...
Lăsând povestea la o parte, pentru că de poveşti suntem, nu-i aşa?, sătui...mă uitam uşor uluită şi pierdută în jurul meu şi citeam sloganurile electorale...Priveam,pe de-o parte,cu ochi critic, de student la comunicare, care încearcă şi el să pună în practică ce mai învaţă pe la facultate şi,pe de altă parte, cu ochi confuz, de cetăţean ce trebuie să-şi exercite dreptul de vot. Personal, mi se pare că anul ăsta campania a fost tare violentă. Cel puţin din partea PD-L. În fiecare zi apare câte un banner nou între stâlpii de lumină din faţa casei mele, cu acelaşi candidat, Silaghi, dar cu alt slogan şi altă poză...În fiecare zi trece maşinuţa plină de piţipoance semi-nude, care îmi flutură numele Silaghi pe la urechi...Şi mi-e şi frică să mă îndrept spre metrou, căci acolo are loc atacul cel mai virulent...mi se bagă pliante şi ziare şi brichete (care nu au gaz!!!) sub nas...Şi totuşi eu tot nu am înţeles de ce ar trebui să-l îl votez. Asta a uitat să mai precizeze. Nu aduc în discuţie campania lui Piedone, pentru că eu nu am suficiente cuvinte pentru a o descrie. O să mă leg doar de faptul că el este mai explicit şi mai persuasiv şi că măcar se chinuie să promită ceva: locuri de parcare pentru fiecare. Râdeam cu tata într-o seară şi ne imaginam cum fiecare îşi va parca maşina în faţa ferestrei, pe o platformă supraetajată,pentru că altă soluţie nu-mi pot închipui.
Şi ca să nu mă acuze lumea că sunt cârcotaşă, o să spun si ceva bun. Mie îmi place campania lui Ludovic Orban. Nu-mi place candidatul în sine şi nu mă leg de performaţele sale profesionale. Îmi place campania.Punct. De ce? Ei bine...în primul rând pentru că nu are poze de buletin pe afişe sau poze făcute într-un studio fotografic, ci poze făcute în mijlocul oamenilor. Poze care sugerează de fapt postul pentru care candidează. Şi apoi şi sloganul este un pic mai deştept... simbolistică, idee... iese un pic din tiparul ăsta fals care ne plictiseşte pe toţi.
Predau legătura celor care pot să-şi omoare mai mulţi neuroni cu campania electorală. Eu deja am facut un efort sisific. :D

(MENŢIUNE: Sunt absolut neutră din punct de vedere politic, deci nu intenţionez să fac nici reclamă, nici anti-reclamă. Intenţionez doar să mă răcoresc de nişte gânduri de mult sădite la mansardă.)

despre asta vorbeam: