Conversaţie. II

- Mă uitam azi în oglindă şi vedeam peste umărul meu tot ce-a fost frumos până acum. Îţi dai seama...vedeam cum răsare din pat muntele pe care l-am vizitat împreună de atâtea ori...apoi dispărea sub oglinda lacului pe malul căruia am petrecut atâtea dimineţi împreună. Şi râsete şi bătăi cu perne şi parc şi Piaţa Sfatului din Braşov... Dar nu ştiu ce s-a întâmplat, pentru că apoi m-am văzut pe mine plângând...nimic neobişnuit ai spune tu...doar plâng de câte zile continuu. Ei bine...era neobişnuit, pentru că era întuneric în jurul meu şi simţeam cum mă pătrunde frigul şi mă simţeam abandonată. Trebuie să scap de starea asta. Numai halucinaţii nu avusesem,că în rest... Nu râde, că mie nu mi se pare nimic amuzant! Stau cu iubirea asta în sicriu de atâtea zile şi nu mă îndur să o îngrop. Mai rău mă rănesc decât să rezolv ceva.
- Eşti atât de morbidă câteodată...nici nu ştiu dacă să râd sau să mă întristez.. Ce mă enervează pe mine este că nu te decizi o dată... Îmi place că vii la mine revoltată şi hotărâtă şi de îndată ce ieşi pe uşă te moleşeşti iar şi o luăm de la capăt... Dacă începem iar cu partea frumoasă, nu mai isprăvim azi... hai să pornim direct de la problemă...fă-mi şi mie o favoare...
- Şi ce vrei să-ţi spun? Că am cea mai frumoasă poveste de dragoste şi că asta mă nemulţumeşte îngrozitor? Ei bine,am zis-o! Mă ne-mul-ţu-meş-te... Nu-mi place şi gata! Nu mă pot certa cu el, pentru că mereu îmi dă dreptate, nu se supără niciodată când ţip la el...îmi iubeşte toate defectele şi mă iartă prea uşor...Îmi cumpără flori mereu când îmi doresc şi îmi ia cadouri mici,dar dulci... Ei bine! Ce e asta? Unde este pasiunea? Eu vreau să ne certăm, să trântim uşa şi apoi să o deschidem, lovind peretele şi să ne sărutăm... Să murim de dor şi de orgoliu. Să mă refuze măcar o dată, pentru ca data viitoare să simt dulceaţa consimţirii... Dar tu nu mă înţelegi! Văd după cum te uiţi la mine nedumerită!
- Nu,mă....nu te înţeleg... Dar stau aici şi te ascult cum te vaiţi.
- Lângă el mă ofilesc ca o lalea în vază...


(am fost rugată să semnalizez ficţiunea pasajelor! :D )