Aşa NU.

-Băi, mi-a plăcut atât de mult spectacolul pe care l-am văzut aseară...era vorba despre...
-Nu ştiu de ce or fi pus stâlpul ăsta aici...
-...o fată rămasă orfană,care a plecat...
-...aşa fac mereu...asfaltează pe unde nu trebuie, sparg pe unde nu trebuie....
-Mă asculţi?
-Sigur că da. De spectacol vorbeai.
-Da....ziceam că am fost aseară cu nişte colege de facultate...
-Aseară pe mess m-am certat rău de tot cu unul...auzi, îmi zice el mie că nu mă pricep la biliard...păi cât biliard am jucat eu la viaţa mea...şi cât am exersat...în liceu îi băteam pe toţi...eram as...şi acum a câştigat şi el un meci şi cică sunt nepriceput...
-Dar stai să-ţi zic de ăla. M-a impresionat foarte tare...ar fi trebuit să fii acolo...la un moment dat toată sala a început să lăcrimeze, pentru că a fost o scenă în care...
-Sincer...tu crezi că eu nu sunt priceput la biliard? M-ai văzut jucând,nu? De atâtea ori...
-Eşti bun, eşti bun.
-Şi de ce o spui aşa abătută?
-Pentru că nu mă laşi să-ţi spun şi eu ce am de spus...
-Te las...gata...promit...eu am ascultat tot ce ai zis până acum...fetiţă, spectacol, sală...
-Aşaaaa...dar acum este mai interesant, pentru că a fost o scenă în care fetiţa avea un monolog...şi ea avea vreo 6-7 ani, nu mai mult...şi a spus nişte lucruri care ne-au impresionat până la lacrimi...şi mimica şi cum plângea...şi la un moment dat începuse să ţipe...şi din culise a apărut...
-Auzi...vrei să mai stăm? Mie mi-e cam frig...hai să mergem să bem ceva. Şi să-ţi povestesc ceva ce mi-a zis Mircea ieri când m-am întâlnit cu el...
-Da.