De la un timp, mă trezesc uimită în faţa faptelor mele. Conştientizez uimită cum încerc să schimb şablonul blogului, background-ul profilului de hi5 sau poza de pe desktop doar ca să compensez schimbări mult mai substanţiale şi mai dificile care apar în viaţa mea. Mi se părea mie că aşa pot găsi un pretext, o motivaţie, o minciună pe care să mi-o servesc şi să o înghit nemestecată: "e timpul schimbărilor generale...se mai întâmplă la o perioadă de n zile...la fel cum lupul năpârleşte, de pildă."
Mă uit uimită şi furioasă la mine cum încep să lupt pentru ceea ce-mi doresc numai atunci când simt că bătălia se apropie de sfârşit şi numai atunci când simt că balanţa nu se înclină în favoarea mea. Abia atunci încep să dau din mâini şi din picioare. Spasmodic, inutil, hilar...Să am conştiinţa împăcată...cel puţin am încercat. Nu m-am lăsat învinsă din oficiu.
Vreau să fie frumos. Iar. Mereu.
Mă uit uimită şi furioasă la mine cum încep să lupt pentru ceea ce-mi doresc numai atunci când simt că bătălia se apropie de sfârşit şi numai atunci când simt că balanţa nu se înclină în favoarea mea. Abia atunci încep să dau din mâini şi din picioare. Spasmodic, inutil, hilar...Să am conştiinţa împăcată...cel puţin am încercat. Nu m-am lăsat învinsă din oficiu.
Vreau să fie frumos. Iar. Mereu.
2 comentarii:
e mai primitor noul look, ca sa fiu sincer. in ceea ce priveste motivele schimbarii, macar iti canalizezi energia, in loc sa "o arzi"...
Mă bucur că am fost inspirată pentru noul "look". Să şii că ai mare dreptate...e mult mai bine că măcar fac ceva constructiv. :D
Trimiteți un comentariu