Bucureştiul, ca orice alt mare oraş din orice altă ţară probabil, este împânzit de "mafii". Am observat cu stupoare că se pronunţă foarte des acest termen, în discuţii dintre cele mai variate.
Ideea acestui post mi-a fost dată de o întâmplare care a avut loc acum câteva seri, pe chei, în imediata apropiere a Centrului Istoric. Eram cu maşina, cu o prietenă şi găsisem un loc de parcare. După cum ne-am obişnuit deja, un nene dubios răsare din neant şi începe să ne dirijeze. Lăsând la o parte faptul că te jigneşte într-un fel dându-ţi indicaţii infantile, într-o manevră atât de simplă, nu-mi dau seama nici până acum care este de fapt rolul lor. Cert este că faptul acesta naşte în mod inconştient ideea: "Ai nişte mărunt? Să-i dau ceva, că mă trezesc dracu' că îmi zgârie maşina!" Şi aduni din buzunare 2 RON. Dar cum reacţionezi atunci când replica dubiosului nu întârzie să apară: "Glumeşti? Ce e asta? Doar atât?" Evident că rămâi perplex pentru câteva secunde. Şi de aici ai două variante. Te cerţi cu el şi îi răspunzi pe acelaşi ton, sperând că îl intimidezi sau că îi vei arăta, cel puţin, că nu te temi de el. Sau pleci pur şi simplu, lăsându-l să se certe cu stâlpii, rugându-te în acelaşi timp, ca maşina ta să fie în siguranţă.
Dar sentimentul de nesiguranţă, de grijă, de teamă nu dispare. Şi e frustrant. E cu atât mai frustrant cu cât genul ăsta de oameni te sfidează în faţă şi tu te simţi legat de mâini şi de picioare într-un fel. Iar persoanele care ar putea face ceva în sensul "extirpării" acestui fenomen al parcării, acestei reţele deja extinse, fac un singur lucru: nimic.
Tu cum ai proceda într-o astfel de situaţie?
Ideea acestui post mi-a fost dată de o întâmplare care a avut loc acum câteva seri, pe chei, în imediata apropiere a Centrului Istoric. Eram cu maşina, cu o prietenă şi găsisem un loc de parcare. După cum ne-am obişnuit deja, un nene dubios răsare din neant şi începe să ne dirijeze. Lăsând la o parte faptul că te jigneşte într-un fel dându-ţi indicaţii infantile, într-o manevră atât de simplă, nu-mi dau seama nici până acum care este de fapt rolul lor. Cert este că faptul acesta naşte în mod inconştient ideea: "Ai nişte mărunt? Să-i dau ceva, că mă trezesc dracu' că îmi zgârie maşina!" Şi aduni din buzunare 2 RON. Dar cum reacţionezi atunci când replica dubiosului nu întârzie să apară: "Glumeşti? Ce e asta? Doar atât?" Evident că rămâi perplex pentru câteva secunde. Şi de aici ai două variante. Te cerţi cu el şi îi răspunzi pe acelaşi ton, sperând că îl intimidezi sau că îi vei arăta, cel puţin, că nu te temi de el. Sau pleci pur şi simplu, lăsându-l să se certe cu stâlpii, rugându-te în acelaşi timp, ca maşina ta să fie în siguranţă.
Dar sentimentul de nesiguranţă, de grijă, de teamă nu dispare. Şi e frustrant. E cu atât mai frustrant cu cât genul ăsta de oameni te sfidează în faţă şi tu te simţi legat de mâini şi de picioare într-un fel. Iar persoanele care ar putea face ceva în sensul "extirpării" acestui fenomen al parcării, acestei reţele deja extinse, fac un singur lucru: nimic.
Tu cum ai proceda într-o astfel de situaţie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu