Mă simt din ce în ce mai dezamăgită de gustul fructelor frumos colorate care acoperă taraberele învechite din pieţe. Îmi amintesc de momentele în care eram doar un prichindel care se pierdea printre picioarele gospodinelor grăbite. Îmi plăcea să merg cu mama la piaţă şi să ţin într-o mânuţă o plăsuţă plină cu mere. Adoram mirosul de mere verzi care răzbătea până la nasul meu mic. De fapt, îmi plăcea mirosul fructelor în general. Cel mai mult mă amuza când îmi citea mama pe etichete: "Cireşe fără carne". Nu luam niciodată de acolo...ştiam că alea nu sunt bune de nimic.
Pepenii au fost mereu preferaţii mei vara. Ţin minte că eram mică, la ţară şi auzeam cum strigă pe uliţă: "Pepeni!Pepeni!Hai la pepeni!" Nu avea bunica nicio şansă să se fofileze. Alerga după căruţă, alegea un pepenaş, îl punea pe nenea ăla să-i facă dop şi mă punea să gust. Mi se părea tot timpul că are gust de vată de zahăr. Mâncam tot timpul doar "cocoşul", adică miezul ăl mai dulce şi apoi tocam felia la raţe.
De ceva timp însă am pierdut orice bucurie în a mânca fructe. Anul ăsta cu atât mai mult. Am senzaţia că şi-au pierdut tot farmecul...gustul...mirosul...culoarea... Sunt fade, uscate, de cauciuc. Din mere nu mai sare zeama atunci când muşti cu poftă şi nesaţ, cireşele nu mai au viermi deloc, caisele nu mai au miros, pepenii sunt mereu trecuţi sau bătuţi sau fără gust, piersicile au coaja de plastic, portocalele sunt mereu acre, strugurii au numai sâmburi şi pieliţă... Nu ştiu ce se întâmplă...sau...de fapt ştiu ce se întâmplă...dar nu pot înţelege ce raţionament ne face să ne dorim să pierdem până şi această bucurie. Totul este conservant, prafuri anti-chestii, prafuri de crescut, de roşit, de înverzit, de... de... de... Rar mai găseşti azi fructe într-adevăr comestibile... gustoase şi zemoase...aşa cum mâncam când eram pitici.
Pepenii au fost mereu preferaţii mei vara. Ţin minte că eram mică, la ţară şi auzeam cum strigă pe uliţă: "Pepeni!Pepeni!Hai la pepeni!" Nu avea bunica nicio şansă să se fofileze. Alerga după căruţă, alegea un pepenaş, îl punea pe nenea ăla să-i facă dop şi mă punea să gust. Mi se părea tot timpul că are gust de vată de zahăr. Mâncam tot timpul doar "cocoşul", adică miezul ăl mai dulce şi apoi tocam felia la raţe.
De ceva timp însă am pierdut orice bucurie în a mânca fructe. Anul ăsta cu atât mai mult. Am senzaţia că şi-au pierdut tot farmecul...gustul...mirosul...culoarea... Sunt fade, uscate, de cauciuc. Din mere nu mai sare zeama atunci când muşti cu poftă şi nesaţ, cireşele nu mai au viermi deloc, caisele nu mai au miros, pepenii sunt mereu trecuţi sau bătuţi sau fără gust, piersicile au coaja de plastic, portocalele sunt mereu acre, strugurii au numai sâmburi şi pieliţă... Nu ştiu ce se întâmplă...sau...de fapt ştiu ce se întâmplă...dar nu pot înţelege ce raţionament ne face să ne dorim să pierdem până şi această bucurie. Totul este conservant, prafuri anti-chestii, prafuri de crescut, de roşit, de înverzit, de... de... de... Rar mai găseşti azi fructe într-adevăr comestibile... gustoase şi zemoase...aşa cum mâncam când eram pitici.
9 comentarii:
intradevar s-au pierdut fructele ce erau...
dar daca vrei sa ai bucuria inapoi, mai cauta putin prin bucuresti sau suna-ti un prieten/prietena care tocmai vine de la tara , sa-ti aduca ce doresti ;)
Bunici la ţară am şi eu...dar într-o parte a ajuns deja febra "substanţelor tămăduioare",care alterează tot...şi în cealaltă parte, cu greu se mai face ceva...dintr-un măr întreg ajung să mai culeagă câteva mere...grindină,furtuni şi alte fenomene abonimabile :(. Totuşi să vedem cu cine putem discuta...nu ai o idee rea deloc. :D:D:D
dacă avea gust de vată de zahar înseamnă că era zaharisit.
nu îţi mai modera comentariile, eşti prea dulce în scris să ţi se aducă răutăţi.
daaa fructe,ce fructe bune si zemoase mancam cand eram mic de prin livezi chiar daca erau stropite cu cine stie ce,oricum nu cred ca erau atat de toxice ca astea de azi.te-ai gandi vreodata ca pt celebra "banana dole" pe care o cumperi de la piata sa o papi,a muncit pt ea un adevarat sclav(legal cica) pe plantatie,platit cu 0,50 centi/ora respirand aer infectat de ingrasamintele toxice,si care da nastere unor copii cu malformatii genetice din cauza substanelor toxice care intr-o masura mai mica le papi si tu?ce sa inveti din ce ti-am zis?simplu: mergi la tara si culege cu mana ta ce vrei si enjoy;)
@ Pandora: îţi mulţumeeeesc!
@ Barbu: mi-ar plăcea să merg la ţară şi să culeg fructe, aşa cum făceam cum eram mică...numai că, aşa cum am spus şi mai sus, mania asta de a stropi tot s-a răspândit şi prin zona rurală...nici acolo nu mai este cum a fost. Iar acolo unde totuşi oamenii lasă natura să-şi facă treaba, producţia este din ce în ce mai proastă. (cel puţin în zona bunicilor mei).
pai nu mai merge in zona bunicilor tai:P meregi prin alte locuri,unde e mai pusiu si poate pe acolo o sa vezi ca fructele sunt stropite doar cu apa;)
"unde sunt fructele de altădată", ar spune dl Cârlan culturaluziv.
@ Marius: o să-ţi urmez sfatul. :P
@ Octv: Trăiască dl Cârlan! :))
Trimiteți un comentariu