Mareeeeeeeeeeeee

Uaaa... Îmi întind oasele, îmi trosnesc degetele de la mână şi mă aşez în faţa calculatorului. Simt că s-a pus praful pe aici de când nu am mai scrijelit nici măcar o literă. Măcar am o scuză. Am vizitat litoralul. Şi setea de soare şi de mare mi-a ocupat tot timpul. Din mini-vacanţa mea am adus cu mine câteva învăţăminte, pe care le voi înşira aici, poate le vor folosi şi altora: în primul rând, când vrei să faci poze, uită-te întotdeauna pe unde calci. Asta este regula de aur. Pentru că te poţi înfige oricând într-o bucată de fier, care rânjeşte ghiduş pe sub mustăţi şi aşteaptă să o bagi în seamă. Dacă totuşi treci cu vederea această regulă, nu uita să râzi copios de întâmplare după ce simţi că orice pericol a trecut. Mai ales dacă ai poze care certifică expresia ta de uimire/durere/disperare etc. Regula de argint este să nu pleci niciodată cu hidrobicicleta fără să îţi iei un punct de reper sigur. Mai ales dacă plecaţi numai fete. S-ar putea să trebuiască să pedalaţi tot litoralul şi atunci când aţi obosit îngrozitor, eventual, să o împingeţi pe plajă până la locul cu pricina. Dacă nu ai respectat nici această regula, măcar ia-ţi o pălărie şi o pereche de ochelari de soare, să fii sigur(ă) că nu te recunoaşte nimeni pe youtube. Urmează apoi câteva reguli mici, pe care, probabil, mulţi le cunosc deja: nu te da cu cremă înainte să hotărăşti să te dai cu banana. S-ar putea să nu reuşeşti să te mai urci după ce te răstoarnă. Alege-ţi cu grijă staţiunea, astfel încât să fii, cât de cât, la adăpost de super-cocalari. Specie recent înflorită pe litoralul românesc. Îi recunoşti după slipii tanga, brandurile încordate, manelele care răsună din telefoanele ţinute la elasticul slipului, ochii înfometaţi de sâni, balele care se preling la colţul gurii şi minunata replică de agăţare: "Ce faci, păpushe? Nu vrei să te dau cu cremă?". Se mai întâmplă uneori să te întâlneşti cu ei în apă. Atunci să înoţi cât poţi de departe. E posibil să te apuce de picioare şi să te răstoarne, ca apoi să vină căpetenia să te salveze, aşteptând ca tu să-i sari la gât, mulţumindu-i. Ca bonus, adaug o regulă de platină: distraţi-vă cât puteţi de mult sau relaxaţi-vă cât puteţi de mult! Pentru că realizez cu regret că este deja jumătatea lunii august şi tare mi-e dificil să îmi imaginez cum anume voi reuşi să mă mobilizez iar pe băncile sălii A040.

Şi avem aici şi câteva poze...ca să am la ce suspina nostalgic de câte ori intru pe blog.