Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
skip to main |
skip to sidebar
"M-am ascuns într-o scoică pe fundul mării
Dar am uitat în care.
Zilnic mă cobor în adânc şi strecor marea printre degete
Să dau de mine.
Uneori mă gândesc că m-a mâncat un peşte uriaş şi eu îl caut acum pretutindeni, să-l ajut să mă înghită de tot.
Fundul mării mă atrage şi mă înspăimântă cu milioanele-i de scoici asemănătoare.
Oameni buni, eu sunt într-una din ele, dar nu ştiu în care.
De câte ori nu m-am dus drept către una, spunându-i: "Ăsta sunt eu!"
Dar când deschideam scoica era goală.."
(Marin Sorescu)
Dar am uitat în care.
Zilnic mă cobor în adânc şi strecor marea printre degete
Să dau de mine.
Uneori mă gândesc că m-a mâncat un peşte uriaş şi eu îl caut acum pretutindeni, să-l ajut să mă înghită de tot.
Fundul mării mă atrage şi mă înspăimântă cu milioanele-i de scoici asemănătoare.
Oameni buni, eu sunt într-una din ele, dar nu ştiu în care.
De câte ori nu m-am dus drept către una, spunându-i: "Ăsta sunt eu!"
Dar când deschideam scoica era goală.."
(Marin Sorescu)
Despre mine
Is worth reading...
- Alex
- Andrei Roşca
- Apprentice
- Catalin Vieru
- Copacul de hartie
- Cora
- Cătălin
- Dans les yeux d'Émilie
- Dragos Dehelean
- Florina Pinzaru
- Ioana Schiau
- Ionut Ciurea
- Kidha
- Lorelei
- Mara
- Mici si colorate :D
- Mălina
- Oana Dincă
- Olga
- Pandora :)
- Paula
- Radu Restivan
- Responsabilitate sociala
- Sabina Dimitriu
- VIP Blog
- Zăpăcita
"Viaţa însăşi este o stare de tranzit între viaţă şi moarte...un peron unde te zbaţi să ocupi un loc într-un tren...eşti fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră...altul e necăjit că a rămas în picioare pe culoar...alţii nu reuşesc să se prindă nici de scări, rămân pe peron să aştepte următorul tren...şi fiecare uită poate, un singur lucru...că trenurile astea nu duc nicăieri...cel care a ocupat un loc la fereastră este, fără să ştie, egal cu cel care stă în picioare pe culoar şi cu cel care vine abia cu următorul tren. În cele din urmă se vor întâlni toţi undeva, într-un deşert, unde chiar şinele se transformă în nisip..." (O.Paler)
"Noi suntem ca un cântec, nu credeţi? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi întotdeauna de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi întotdeauna îndreptându-te spre sfârşit. Pe parcurs, în timp ce cânţi încă şi muzica te îmbată, îţi dai seama că sfârşitul se apropie totuşi, oricât l-ai amâna. Încerci să lungeşti puţin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfârşitul. Te încăpăţânezi să nu recunoşti o evidenţă. Că orice cântec are un sfârşit. Oricât ar fi de frumoasă o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere. Când tăcerea e mai puternică decât muzica." (O.Paler)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu